Prima caramida in arhitectura araba
de Talida CIUCĂ
Probabil că multi dintre noi
când spun arhitectură arabă au în minte o moschee sau un palat aflat în
mijlocul desertului. Nimic eronat în acest lucru, atât moscheile cât si
fastuoasele palate fiind elemente reprezentative ale arhitecturii arabe. Însă
notiunea este mult mai vastă. Atât ca teritoriu (influente islamice
regăsindu-se nu numai în cele 22 de state arabe, dar si în Europa, în Spania cu
precădere, si chiar si în Romania, în urma ocupatiei otomane), cât si ca timp
(oare deja celebrele constructii care au pus Emiratele Arabe Unite pe harta
imobiliară mondială nu sunt exemple tot atât de relevante ale stilului
arabesc?).
Trebuie să avem prezent în minte faptul că civilizatia arabă a evoluat si, odată cu ea si arhitectura. Să nu ne limităm la case din cărămidă arsă. Orasele contemporane, pe lângă partea lor istorică, uimesc vizitatorul cu o multitudine de clădiri moderne care concurează prin fast, ingeniozitate si frumusete, bulevarde ample si vegetatie luxuriantă cu marile metropole occidentale.
Si totusi, ce au în comun o clădire istorică si faimosul hotel Burj al-Arab? Care sunt elementele specifice arhitecturii arabe? Şi care sunt constantele acestui stil?
Unul dintre elementele
specifice arhitecturii islamice si foarte des întâlnit este arcul. Dintre cele
mai folosite merită mentionat arcul în plin centru, întâlnit si în arhitectura
occidentală, arcul persan, arcul cu lambrechin sau arcul potcoavă, folosite
frecvent în Spania si în Magreb.
În ceea ce priveste suportul,
sunt folosite deopotrivă coloanele si stâlpii care pot fi dreptunghiulari,
pătrati sau în formă de cruce.
Cupolele sunt de asemenea reprezentative pentru arhitectura orientală. Ele sunt folosite atât la clădirile laice cât si la moschei. Încă din secolul XV, cupolele sunt dublate, în sensul că există un spatiu între partea interioară a cupolei si cea exterioară, acest lucru făcând posibilă construirea unor cladiri mai înalte.
Musharaby-ul
este un artificiu folosit la ferestre prin care cel dinăuntru poate vedea afară
dar nu poate fi văzut. Aceste musharaby-uri sunt adevărate broderii
realizate în lemn sau în marmură, iar modelele lor sunt de o frumusete rară.
Ca elemente decorative în arhitectura islamică se folosesc deseori mozaicul, ceramica, sculptura si pictura. Coloritul viu este o caracteristică dominantă a acestui stil.
Un element arhitectural pur decorativ este si muqarbas-ul care este asemănat cu o stalactită. Niste nise alăturate formează o compozitie geometrică folosită în zonele de trecere de exemplu.
O alta tehnică specific arăbească, extrem de interesantă si de ingenioasă în acelasi timp este ablaq-ul. Tehnica aceasta constă în incrustarea în pereti, urmărind niste modele precise si atent lucrate, a unor pietre de diferite culori si mărimi.
Arhitectura, precum întreaga artă islamică, este caracterizată printr-o deosebită migală. Clădirile arăbesti, fie ele vechi sau noi, epatează prin elegantă, rafinament si o atentie deosebită acordată detaliilor, esteticul fiind la rang de lege.
www.e-scoala.ro
