Intreab-o pe mama caramida!

Ne-am apucat de cladit. Planul a fost alcatuit, fundatia sapata, aprobarile si toata hartogaraia birocratica s-au strans cu chiu cu vai intr-o mapa groasa la care ne uitam din cand in cand cu sfintenie, ca sa ne amintim pe ce am dat atata banet pana acum... Nu ne putem abtine sa nu ne intrebam cu o strangere de inima: ""Oare cum o sa iasa casa asta? Va fi asa cum ne-am inchipuit si ne-am dorit? A meritat atata zbucium pana s-o vedem ridicata?"" La aceste intrebari poate raspunde, partial, materialul pe care-l punem la baza edificiului. Si nu e vorba de vreun sacrificiu uman, Doamne fereste! Desi, la cat de greu ne-a fost pana sa ajungem la etapa asta, se poate socoti ca s-a platit cu sange. E vorba de materialul de constructie pe care-l alegem. In cazul nostru, umila si foarte utila, caramida. DESPRE CE E VORBA? N-o sa ne apucam sa ridicam acum in slavi caramida, nici pe departe! O sa trecem in revista cateva dintre trasaturile ei recunoscute, asa ca sa ne fie mai usor sa ne orientam printre atatea materiale noi si la moda care au iesit pe piata ca ciupercile dupa ploaie. Caramida este unul dintre cele mai vechi si rezistente materiale de constructie. Rezistente in timp si inca la moda, dupa atatea secole de folosinta. Pentru ca un produs sa ramana in top atata timp, trebuie sa aiba ceva puncte forte, nu credeti? Caramida, in aparenta un material ""sarac"", lipsit de noblete, a fost utilizat in trecut in lipsa pietrei sau a lemnului. Cu alte cuvinte, din motive economice, s-a raspandit in tot soiul de arhitecturi, majore sau minore, fara a da nastere insa unui conformism al constructiilor. Dimpotriva, fiidca este un material usor de folosit, a usurat munca mintilor creative ale arhitectilor: prin disciplina si o profunda stapanire a modalitatii de asezare a unitatilor din lut ars, s-a ajuns la ridicarea unor opere arhitecturale unice, rezistente, perfect incadrate in peisaj. O data ce s-au descoperit posibilitatile practic nelimitate pe care le ofera caramida in constructii, n-au mai existat oprelisti pe plan estetic. Vopsita, durificata, acoperita cu fresca sau mozaic ori placata cu marmura, caramida si-a dobandit nobletea si respectul cuvenit. CENUSAREASO, CENUSAREASO Adevarat, dupa aparitia unor noi directii in constructii si arhitectura, caramida pare sa se fi demodat. Procesul oarecum complicat, prin care lutul capata rezistenta, s-ar putea sa aiba si el rolul lui in aceasta demodare. La peste 450 grade Celsius, argila sufera o transformare ireversibila, devenind ceramica. Se crede ca oamenii au descoperit acest fenomen in mod intamplator, si nu au intarziat sa-l foloseasca. La inceput, inainte sa utilizeze argila arsa in constructii, mesterii au folosit argila cruda. Insa arderea ii confera rezistenta materiei cleioase. Iar edificiile ridicate din bucati de argila arsa s-au dovedit a fi la inaltimea ambitiilor de perenitate si obsesiei eternitatii care au guvernat mintile marilor conducatori ai Mesopotamiei si Romei antice. Unele dintre ele inca le mai avem, ca dovada,
AZI SI MAINE! In prezent, caramida e in plina renastere. E semn al prosperitatii, al calitatii, sigurantei si durabilitatii… Cateodata e element de discriminare in domeniul imobiliarelor: ""Cautam apartament de caramida - fara rigips, prefabricate, si alte alea"" sau motiv de mandrie, in cazul mostenirilor: ""A lasat casa buna, de caramida..."". Si, daca mai era nevoie sa spunem, caramida va fi materialul din care se va construi casa pe care o vom lasa noi mostenire. Asta daca suntem intelepti si acordam respectul cuvenit mamei caramida.

www.jurnalul.ro